Nu am reuşit să găsesc alt titlu pentru scena penibilă la care am asistat ieri. Şi culmea, se întâmpla într-o instituţie publică foarte sus pusă. Eram în Consiliul Judeţean cu treburi, mai mult sau mai puţin profesionale. În timp ce îmi aşteptam cuvincioasă intrerea în biroul Preşedintelui, holul devenea din ce în ce mai populat. Erau oameni mai mult sau mai puţin normali, dar evident cu mult mai inferiori faţă de măria sa cu nasul pe sus. Atât de sus încât este capabil să simtă orice miros de la depărtare . La fel ca animalele.
Eee... persoana în cauza este de fapt un personaj ilustru drag mie. Atât de drag încât am de gând să mai scriu despre el de fiecare dată când îmi dă ocazia. De aceasta dată nenea vicepreşedinte CJ simte mirosuri. simte el că pute, deşi parfumul său scump are o mare scurgere, el simte că pute.
Şi pute pe holul Consiliului Judeţean domnule, unde nu toate personajele care-i trec pragul au un parfum scump cu scurgere. Să fi fost ţigarea pe care o fumasem cu 10 minute înainte de plictiseală? Să fi fost prezenţa presei mult prea aproape de nasul său fin? Nu stiu ce a fost, dar orice ar fi fost cei 7 ani de acasa ai unei persoane nu diploma şi funcţie nu ar fi scos asemenea păsărici pe gură. Sunt sigură că dacă nasul măriei sale ar fi simţit iar acest miros acasă la el, acolo în Bucova unde aerul este poluat doar când apărem noi cu camerele de luat vederi, domnul vicepreşedinte ar fi scăpat de miros cu pumnii. La fel ca data trecută. Oricum nu mă mai încumet să trec pragul comunei sale fără cască de protecţie şi un costum pe măsură. Nu se ştie ce mirosuri mai simte dânsul si presa ajunge prin spital. Sunt norocoasă de această dată că a puţit în holul CJ şi nu acasă la nea Ghiorghioni.
Nessun commento:
Posta un commento