venerdì 4 febbraio 2011

Miroase a ...pute

Nu am reuşit să găsesc alt titlu pentru scena penibilă la care am asistat ieri. Şi culmea, se întâmpla într-o instituţie publică foarte sus pusă. Eram în Consiliul Judeţean cu treburi, mai mult sau mai puţin profesionale. În timp ce îmi aşteptam cuvincioasă intrerea în biroul Preşedintelui, holul devenea din ce în ce mai populat. Erau oameni mai mult sau mai puţin normali, dar evident cu mult mai inferiori faţă de măria sa cu nasul pe sus. Atât de sus încât este capabil să simtă orice miros de la depărtare . La fel ca animalele.

Eee... persoana în cauza este de fapt un personaj ilustru drag mie. Atât de drag încât am de gând să mai scriu despre el de fiecare dată când îmi dă ocazia. De aceasta dată nenea vicepreşedinte CJ simte mirosuri. simte el că pute,  deşi parfumul său scump are o mare scurgere, el simte că pute.

Şi pute pe holul Consiliului Judeţean domnule, unde nu toate personajele care-i trec pragul au un parfum scump cu scurgere. Să fi fost ţigarea pe care o fumasem cu 10 minute înainte de plictiseală? Să fi fost prezenţa presei mult prea aproape de nasul său fin? Nu stiu ce a fost, dar orice ar fi fost cei 7 ani de acasa ai unei persoane nu diploma şi funcţie nu ar fi scos asemenea păsărici pe gură. Sunt sigură că dacă nasul măriei sale ar fi simţit iar acest miros acasă la el, acolo în Bucova unde aerul este poluat doar când apărem noi cu camerele de luat vederi, domnul vicepreşedinte ar fi scăpat de miros cu pumnii. La fel ca data trecută. Oricum nu mă mai încumet să trec pragul comunei sale fără cască de protecţie şi un costum pe măsură. Nu se ştie ce mirosuri mai simte dânsul si presa ajunge prin spital. Sunt norocoasă de această dată că a puţit în holul CJ şi nu acasă la nea Ghiorghioni.

Oficial sunt aici...

Ziceam nu demult "lumea este mica, ce e departe se apropie mereu...mai repede decat crezi" si ca de obicei, cuvintele spuse de mine se adeveresc. Cele care vreau eu sa se adevereasca. Sunt acasa, sunt in Romania, in Resita , in locul ala pe care urasc sa-l numesc "acasa" pentru ca nu e "acasa". Avand in vedere ca nu am alta casa, ca imi este greu sa imi fac alta, voi numi de acasta data Resita "acasa". Probabil nu mai trebuie sa spun eu ca sunt acasa ca stiti deja. InfoSantz a avut grija si de aceasta data.

Si totusi InfoSantz nu stie cat stau, de ce stau, cu cine stau, lucrez...nu lucrez? Mda pai conteaza?
Daca da veniti la biroul meu de presa si va dau informatii:)))

Primele reactii ale venirii mele au fost evidente, fostii au aparut in peisaj ca dehh...sunt buna nu? Actualele fostilor si ele pe langa casa omului ca dehhh...asta mai imi lipseste:)) Ca de obiceu sunt o frustrata pentru ca nu am alte treburi decat sa-mi fac un blog ca sa vorbesc de ele:)))

Bunnnnnnnnnn

Da , am venit sa raman si nu conteaza cat , cum, unde si cu cine. Cum raman?...Uite asa....Unde? In casa mea...Cu cine? Cu cine vreau :)))

Zilele trec iar mie nu imi place sa pierd timpul sau sa bat pasul pe loc. Sunt destule persoane care fac aiurea umbra pamantului ca sa le incurajez si eu activitatea.

Proasta crestere este la mine "acasa"

Adica in Resita. Zilele trecute mi se intampla sa ma reintalnesc cu trecutul.Vai dar ce reactie. Vai dar cata ignoranta...vai dar de ce ma mir:))))

Trecem prin viata asta ca gastele prin apa si asta este valabil pentru toti. De ce ne irosim viata construind masti cand de fapt cea mai mare masca a lumii asteia suntem noi?

Buna intrebare

Nimeni nu are nevoie de salutul nimanui, cel putin nu sunt eu persoana care sa doreasca foarte mult sa fie bagata in seama. Dar proasta crestere nu este o scuza a suferintei, este exact ceea ce este....o proasta crestere.