martedì 9 novembre 2010

AZI NU......

Nici nu stiu cand am crescut.Nici nu am avut timp sa imi dau seama ca anii s-au dus. Cei mai frumosi ani, in care iubesti, urasti in functie de cat de des iese soarele, anii aia in care singura mea grija era de cine sa mai fac misto prin liceu, cum sa-l mai prostesc pe director sa nu ma exmatriculeze si ce sa mai port deseara la Groapa....Nu am avut timp sa ma bucur de anii astia....M-am grabit sa cresc si cat regret acum


                                




De ce ne grabim sa crestem cand "afara" este iadul pregatit sa ne inghita. In general fetele sunt cele care "cresc " mai repede decat baietii. Lor le place sa fie "baietasi". Dar vai ce soc au cand cresc. O fata de 17 ani tinde sa-si faca o relatie cu un barbat mult mai mare decat ea. Cineva imi spunea ca "daca nu are 30 nici nu te uiti la el".


Intrebarea e: ai la ce sa te uiti?

Da ai. In momentul in care te-ai saturat sa te porti ca "ca om mare" cauti pe cineva care sa te iti dea jos masca pe care o porti zilnic afara, pentru ca asta cere "poporul". Este exact ca fetele iubitoare de maturi. Tu, serioasa el copil. Merge?

Merge atata timp cat ramane copil. Dar nu va ramane , va fi "mic" pana cand te va intreba "dar ce se va intampla cand nu am sa te mai fac sa razi?". Atunci se duce dracu tot, s-a facut barbat si u ai pus-o.

Acum m-am oprit din crescut. Sau cel putin mi-am impus. Am irosit atatia ani de maturitate incat de astazi am sa opresc timpul in loc. Printre randuri probabil vi-ati dat seama ca AZI NU POT.....AZI NU.....azi sunt suparata pe mine. Pot sa nu am o cale....o cale de orientare?


Asta e...nu mai sunt de mult un copil

P.S ........am 54 de kg:))))




                                        
                           

Nessun commento:

Posta un commento